Vulcanii noroioşi din Banat se află pe o păşune dintre satele Seceani şi Fibiş. Singura cale de acces sunt drumurile agricole, impracticabile în caz de ploaie. Cel mai uşor drum porneşte din Seceani, sat ce aparţine de comuna Orţişoara. De acolo, peste dealuri, până la vulcani sunt aproximativ 4-5 kilometri. Între două coline se întinde o vale netedă, străbătută de pârâul Măgheruş. La primul pod care trece peste apă, BĂNĂŢEANUL a întâlnit un cioban care-şi păştea oile. "Căutaţi vulcanii?! Haideţi că vă duc eu la ei! Nu-s departe", s-a oferit Nicolae Gurzun. 

Vulcanii noroioşi se află în partea dreaptă, la circa o sută de metri de pod, într-un crater unic, ce nu poate trece neobservat în această păşune perfect netedă. Craterul are circa şase-şapte metri în diametru şi e adânc de vreo doi metri. Jos, nouă ochiuri de apă mâloasă, unele de câţiva centimetri diametru, altele mai largi, bolborosesc. Locul e plin de sticle de plastic, cutii goale de bere şi crengi. "Lumea mai vine aici şi ia apă, că e apă minerală. Şi eu beau, că doar n-o să mă duc să cumpăr dacă am pe gratis aici!", spune ciobanul. Unul dintre cele nouă ochiuri are apă mai limpede, în celelalte bolborosind un noroi vâscos. Înainte să bea din sticla de plastic, ciobanul lasă ca mâlul să se depună pe fundul sticlei. Apa are un gust puternic de minerale şi e acidă. Omul spune că de patru ani bea apă de acolo şi că, în afară de faptul că îi provoacă foame, nu are nimic.

Gazele degajate în atmosferă prin cele nouă ochiuri care bolborosesc în crater provoacă celor mai sensibili o uşoară stare de ameţeală. Ciobanul e obişnuit cu ele, însă spune că nu de puţine ori a găsit acolo păsări moarte. Chiar şi turma lui a fost afectată de acestea anul trecut, în vară: "Mi-au murit trei miei. Era secetă şi ieşeau doar gaze. Dacă era şi apă nu s-ar fi dus, că la animale le e frică de bolboroseală", spune Nicolae Gurzun. Tot ciobanul povesteşte că pe timp de ploaie craterul se umple cu apă, ca un bazin, iar atunci vulcanii devin spectaculoşi. "Nu m-am băgat niciodată să fac baie. Cum să mă bag în gura iadului?!", spune acesta. La "forocici" Superstiţiile legate de loc mai există, însă s-au estompat cu trecerea timpului. Oamenii nu mai cred în legende. Bătrânii din Seceani îşi mai amintesc de bunicii lor care mergeau la "forocici" (termen popular care desemnează fierberea, bolboroseala) şi-şi băgau picioarele în noroiul vulcanilor, căutând să-şi aline durerile reumatice. "Fierbe ca şi cum ar fi un foc sub pământ. Dacă cineva era bolnav şi nu putea merge la forocici, oamenii aduceau apă de acolo şi îi dădeau să bea. Acuma nu se mai ştie dacă îi era mai bine sau mai rău. Pe vremuri, tot satul bea apă de acolo", îşi aminteşte bătrâna Steluţa Alexi, o localnică din Seceani în vârstă de 77 de ani.Gaze reciDeşi prima impresie poate fi că apa şi noroiul fierb, acestea sunt foarte reci. În cartea "Panoptic al comunelor bănăţene din perspectivă pedologică", profesorii Dorin Ţărău şi Marcel Luca au explicat, parţial, fenomenul: "În partea estică a localităţii Seceani, toate văile converg către pârâul Măgheruş (...). Pârâul şi-a fixat cursul pe o linie tectonică, fapt ce a dus la apariţia unui şir de izvoare mineralizate şi a câtorva vulcani noroioşi a căror barbotare se datorează puternicelor ieşiri de gaze reci din interiorul pământului".Dacă odinioară aceştia constituiau izvor de supertiţii şi legende printre localnici, poate că ar fi interesant ca acum, în loc să se adune tot felul de mizerii în jurul lor, vulcanii noroioşi ai Banatului să devină obiect al cercetării geologilor şi, de ce nu, un obiectiv turistic unic în vestul ţării.Steluta Lexi Seceani"Fierbe ca şi cum ar fi un foc sub pământ. Dacă cineva era bolnav şi nu putea merge la forocici, oamenii aduceau apă de acolo şi îi dădeau să bea"Steluţa Alexi, localnică din Seceani

Vulcanii noroioşi de la Pâclele Mari şi Pâclele Mici (la 12 km de Berca, în apropierea Buzăului) constituie una dintre cele mai interesante rezervaţii mixte (geologică şi botanică) din România (30 ha). Acest fenomen natural spectaculos este rar întâlnit în lume. Turiştii care vizitează locul rămân impresionati de peisajul ciudat, selenar, pe care îl formează numeroşii vulcani în miniatură, prin craterele cărora gazele din adâncuri aduc noroi sub forma unei paste fluide de culoare alb-gri sau brun-cenuşie. În jurul vulcanilor se dezvoltă o vegetaţie care s-a adaptat la salinitatea ridicată. EXPLICAŢIA ŞTIINŢIFICĂ. Stela Uruioc, conferenţiar doctor la Universitatea de Vest din Timişoara, Facultatea de Chimie, Biologie şi Geografie, este specialist în geologie. A scris o lucrare despre vulcanii noroioşi de la Buzău, însă pe cei din Banat nu a ajuns să-i cerceteze. Pe baza fotografiilor realizate de BĂNĂŢEANUL şi a aspectelor ce caracterizează zona în care se află vulcanii noroişi, Stela Uruioc a descris fenomenul din punct de vedere ştiinţific.MIŞCĂRI TECTONICE. "Câmpia Banatului este alcătuită dintr-o cuvertură de roci sedimentare a căror grosime poate depăşi uneori 5.000 de metri. Această stivă de roci sedimentare are un substrat numit subasment, alcătuit în principal din roci metamorfice, străpunse local de roci de natură magmatică a căror poziţie spaţială reflectă existenţa unor fracturi sau falii adânci. Faliile din subasment separă mai multe blocuri masive de roci, numite blocuri tectonice, care au suferit de-a lungul a milioane de ani mişcări verticale diferenţiate sau deplasări orizontale. Mobilitatea actuală a acestor blocuri tectonice este dovedită în primul rând de cutremurele de pământ care afectează din când în când Câmpia Banatului. Caracterul profund şi activ al faliilor care separă blocurile tectonice este confirmat şi de existenţa unor ape termale şi minerale (Biled, Calacea, Timişoara, Buziaş, Pişchia), a mofetelor de la Buziaş (emisii reci de gaze în care predomină dioxidul de carbon), de prezenţa heliului, radonului, argonului şi a altor gaze cu origine în zonele profunde ale Pământului. Originea gazelor care au creat un peisaj aparte la est de localitatea Seceani pare că ar fi aceeaşi".Craterul în care se află vulcanii noroioşi este unic în Câmpia de Vest. Gaze apa argilaGAZE, APĂ, ARGILĂ. "Emanaţiile de gaze aflate sub presiune, în drumul lor ascensional spre suprafaţa scoarţei terestre, întâlnesc apa din straturile acvifere pe care o antrenează pe fisuri sau pe plane de falii. Apa umezeşte straturile de argile şi marne pe care le întâlneşte în cale şi formează un fel de noroi îmbibat cu gaze sub presiune, care ajunge la suprafaţă pe un canal central, revărsându-se în jurul unui punct pe o rază de ordinul centimetrilor sau decimetrilor".